Acest site este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

Economie Socială

Economia socială, deşi pare să fie un concept bine ancorat in realitate, este un fenomen relativ nou demarat în urmă cu doar câteva decenii. Originea sa este una de la nivelul comunităţilor şi grupurilor sociale şi nu a fost una impusă de modele politice.

Iniţial a fost un mecanism de întrajutorare între grupuri cu meserii similare (cooperative), cu nevoi similare (societăţi mutuale) sau cu aspiraţii sociale similare (asociaţii şi fundaţii). În anii ‘80 şi ‘90, la nivelul Europei şi mai ales la nivelul UE15, care include ţări cu o puternică tradiție socială, economia socială a fost privită ca un fenomen relativ marginal pentru că statul avea capacitatea şi resursele de a asigura servicii sociale adecvate şi diversificate. Sistemul social sprijinit de stat este în prezent confruntat cu o serie de provocări importante. Crizele economice succesive, fenomenul demografic al îmbătrânirii populaţiei, diversificarea nevoilor şi aşteptărilor sociale, toate au pus o presiune deosebită pe sistemele etatiste de protecţie socială şi au arătat nevoia de diversificare şi creativitate.

În acest context, Economia Socială începe să devină din ce în ce mai relevantă, ca una din soluţiile inovatoare şi creative care pot contribui la abordarea problemelor sociale şi chiar de mediu. Deşi nu există o definiţie succintă şi larg acceptată a economiei sociale, există conturate, atât de la nivelul academic, cât şi de la cel politic, criteriile minime pe care acest domeniu de graniţă trebuie să le îndeplinească. Progresul în acest domeniu nu este atât de spectaculos pe cât s-ar fi aşteptat, dar există la nivel european mai multe ţări care au făcut progrese semnificative în definirea şi operarea economiei sociale.

Fără a avea date exacte, pentru că economia social nu este înregistrată separat nici în statisticile sectorului privat şi nici în cele ale sectorului asociativ, estimările făcute arată că ponderea ES depăşeşte în multe ţări 5% din produsul intern brut şi angajează peste 8% din totalul forţei de muncă. Este, de asemenea, general recunoscut că potenţialul acestui domeniu este mult mai mare şi că ar putea oferi soluţii noi pentru criza de şomaj prelungit prin care trece UE, dar şi pentru provocările sociale noi la care trebuie să răspundă aceleaşi ţări ale UE.

« »